- amiábil
- adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilã, pl. amiábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
amiábil
Look at other dictionaries:
amiabil — AMIÁBIL, Ă, amiabili, e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [pr.: mi a ] – Din fr. amiable. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… … Dicționar Român
